Pe scurt, mini-vacanta de care am avut parte datorita lui, a fost faina. Sec, nu?
Rimini oricum nu e de vizitat in afara sezonului. In schimb, cu aceasta ocazie am vizitat Republica de San Marino, un loc superb, din mai multe puncte de vedere, si anume, atat geografic cat si datorita lipsei adaosului comercial. Prin urmare, aceasta micuta republica se gaseste in inima muntilor, undeva pe coasta adriatica [sper sa nu ma insel] si, are preturi incredibil de mici, fata de restul Italiei, bineinteles. De asemenea arhitectura locului e de invidiat, dar si bunavointa si amabilitatea locuitorilor sai. Un loc de vizitat, intr-adevar, in orice perioada a anului.
Un alt loc superb, incredibil chiar, e Viareggio, un oras-turistic pe malul celalalt al Italiei. Aici bogatii Italiei au portul lor, ca sa zic asa. Aici am vazut vase de toate felurile si marimile. Aici am vazut cel mai frumos piedonal pe malul marii, incredibil de lung, strajuit de palmieri, si zeci de magazine si puburi, restaurante, hoteluri. Viareggio mi s-a parut un oras de vis. Ai munti, ocean, palmieri, plaja frumoasa, arhitectura ce superb impleteste modernul cu anticul. Eu una m-am indragostit de acest oras. Chiar vorbeam cu G. de posibilitatea de a locui aici. M-a privit ridicand din spranceana. Nu, nu intelege entuziasmul meu, avand in vedere ca sta in zona, si, stie locul ca propriile sale buzunare.
Apropo de G., si de aceasta mini-vacanta. A fost frumos, si, cred ca m-am atasat mai mult decat ar fi trebuit de el. Imi place pana si atunci cand se comporta ca un copil de 3 ani vorbind despre anime-uri si roboti si… Imi place cum se alinta, cum se gudura, cum rade, cum se ataseaza de mine… imi place tot. Plus ca, e un om care are o rabdare incredibila cu mine. Din pacate a ajuns si el sa imi spuna ca eu am nevoie de unul care sa ma dreseze, cu forta, un badaran pe romaneste. Hmm, just perfect.
Bineinteles ca am ajuns sa ne si certam, ma rog, eu sa ma bosumflez pana in China si inapoi. Insa, macar a invatat ceva despre mine, si anume sa ma lase sa fierb in suc propriu pana ma calmez. Oricum, dupa, am aflat ca am avut dreptate. Ieri am vazut niste mesaje care m-au facut sa imi calmez avantul meu in aceasta relatie. Si anume, de la fosta, pe care eu o credeam nebuna de legat. Ei bine, domnisoara respectiva are si ea dreptatea ei. De ce, pentru ce G., a continuat sa pastreze legaturile amoroase ca sa zic asa cu dumneaei, mult timp dupa. Prin mesaje bineinteles, banuiesc de fapt, insa, s-a continuat. S-a continuat chiar si cand noi eram impreuna. Ultimul mesaj de genul l-a trimis undeva la mijlocul lunii septembrie, deci, cand aveam deja ceva timp de cand ne cunosteam.
Bineinteles ca explicatiile lui mi-au lasat un gust amar. Ori ma ia de proasta, da proasta rau, ori, chiar e ametit, ametit rau. Chit ca acum incearca imi fel si chip sa ma faca sa inteleg ca eu sunt cea mai importanta persoana din viata lui. Insa m-a mintit. Mi-a ascuns niste lucruri care, daca le-as fi stiut din prima, nu m-ar fi deranjat cu nimic. Insa, de fiecare data cand il intrebam nega cu vehementa. Ce as putea sa cred? Momentan nu vreau sa cred nimic. Voi vedea… sper numai sa nu mai am surprize de genul si in viitor.
Hm… ieri, cica venind spre mine, a avut un accident. Prin urmare masina lui prea iubita, sport etc etc etc, e sifonata rau. A spus ca prima chestia care i-a trecut prin minte atunci cand masina facea acrobatii pe autostrada a fost ca nu ma mai vedea niciodata. Destul de dragut din partea lui. Bine, al doilea gand a fost ca lasa un orfan.
Oricum, care e ideea nu mai stiu nici eu.
Momentan continui, insa am franele la maxim. Mai bine asa… sper… si cintura pusa.
Cu toate astea… de ce ma doare atat de mult indoiala mea?
